Eu sunt Iulisor, Uliuta mamei, Soricel, Iulia, Muntele de aur al bunicii, Manzul tatei si Puiul sotului meu.
Sunt pentru fiecare reflexia lui in viata mea.
Mi-a luat ceva sa ajung aici, pe aceasta pagina, in fata ta cititorule.
Si sincer nu stiu de ce. Cred ca m-a luat valul vietii.
Pentru ca mereu am zis, gata! De maine scriu si public.
Dar mereu sfarseam doar cu cateva randuri puse pe paginile de socializare si se pierdeau in scroll.
A venit si ziua in care am o pagina dedicata gandurilor mele, pastelului din viata mea.
De ce filtru albastru?
Pentru ca tot ce voi scrie aici va reflecta emotia unei intamplari ce a trecut prin filtrul ochilor mei, prin filtru simturilor mele.Am ochii albastri, mostenire de familie de la tatal meu si tot asa mai sus pana la strabunicii moldoveni care au avut si ei ochii de husky. O sa gasiti un amalgam de sentimente si de multe ori frustari, alteori ganduri frumoase sau pur si simplu intamplari haioase, care va vor anima starea atunci cand nu aveti chef de nimic si v-a picat doar telefonul sau laptopul in brate si dati pe pagina mea.
De cand scriu?
De cand am invatat ca oamenii se exprima si asa. Si ca avem un alfabet si putem transmite emotii prin semne scrise. M-a incantat mereu ideea de a scrie si de cate ori scriam asteptam reactia mamei. Scriam poezii, ca orice copil si ma duceam la ea ca la cel mai inalt juriu. Ma uitam cu ochi mari cum citea fiecare rand si avem un ranjet cat China la gandul ca e capodopera mea. Imi spunea de fiecare data ca scriu frumos, dar ca poetii au murit saraci si abia dupa moartea lor s-au apreciat lucrarile lor la adevarata lor valoare. Asta nu m-a impiedicat o secunda sa scriu. Stiam ca nu o sa imi castig existenta din asta, dar pentru mine era un lucru natural. Ma gandeam la un subiect si ideiile imi veneau puhoi in minte. Poate daca ma nasteam in alta perioada scrisul era mai apreciat, dar in vremurile noastre s-a ajuns sa fie demodat si plictisitor. Pentru mine a ramas la fel. O oaza de libertate unde sunt doar eu si sentimentele mele. Am o fata foarte expresiva. Comunic si fara sa zic nimic,pe fata mea emotiile se citesc usor. Mutrita mea e un fel de modelino, din cauza asta am si riduri, o scuza perfecta sa nu dau vina pe anii din buletin, ci pe sentimenetele care mi-au incercat puntile de colagen.