14 iun. Miresici, Sfântul Anton, Ziua Crinilor!
Scriu cu un pui mic la san… Da! Scriu mai rar, mai greu, dar cu aceiași bucurie! Îmi place sa fiu în mijlocul evenimentelor. Si astăzi mi-am adus aminte ce m-a aruncat pe drumul scrisului. Oamenii și cutumele, religia și revolta. Dorința de a transmite un mesaj și de a încerca să schimb ceva și pur și simplu instinctul. Pentru ca asta ma îndeamnă sufletul sa fac și cand îmi saltă inima și când plânge de isi cutremura cele 4 camere.
O dimineața de vara!
Ei, ieri a fost una din zilele ale frumoase! În care am pășit în casa finilor noștrii din zori și am plecat undeva pe la vreo doua după amiaza, de la 9 pana la 2! Da, vorba aia „omu mai vine, dar mai si pleacă” nu se aplica la noi. Ca noi ne mai întoarcem și din drum!
Unde am fost?
Oituz este un sat micuț, cu aproximativ 700 de suflete! O comunitate frumoasa, in care noi am ajuns prin legături de nașie.
Ce vânt m-a trezit cu zorii?
Nu copilu, asta e clar! Curiozitatea m-a trezit! Ați văzut vreodată niște fetite îmbrăcate în rochite albe de prințese pe străzi? Eh! Eu am văzut! În una din vizitele în Spania am zărit grupuri de fetite îmbrăcate în miresica, care se pozau și nu înțelegeam ce sărbătoare este!
Prima noastră pereche de fini este de religie catolica. Și le am povestit despre experienta din Spania, iar fina Alexandra mi-a zis ca este o ceremonie specifica religiei catolice și ca are loc curând și la ei. Atât a trebuit sa știu. Ca bietul soț sa fie trezit duminica asta devreme sa vadă și soția lui ceremonia în sine.
Când finii nu se așteaptă, vin nașii la poarta!
Le-am intrat în casa cu zorii și ne-am băut cafeaua în familie, pentru ca finii pentru mine sunt parte din familie. Și ii iubesc pe toți! Dacă as putea i-aș muta pe toți pe o strada sa ii am alături mereu!
O biserica frumoasa!
Cu telefoane pe silent și în haine decente am plecat spre biserica. Biserica Catolica din Oituz are o cromatica frumoasa! Este o biserica primitoare și luminoasa! Eu deja ma gândeam pe ce parte sa ma așez! Dar când am ajuns aproape de întrarea în biserica mi-am dat seama ca doar la evenimentele private sunt locuri libere.
Biserica era primenita cu funde de voal alb!
Prinți și prințese!
Prichindeii erau în primele rânduri din biserica. Fetele cu rochite albe, ca niște Zane, iar băieții la costum. Prima împărtășanie este primita cu emoții de copilași. Evenimentul a fost marcat solemn și împărtășit cu familia și prietenii. Preotul le-a vorbit despre cât de importanta este credinta primita la botez. Și cât de mult contează sa crești frumos sămânță credintei din suflet. Au cantat, au spus rugăciuni și au primit împărtășanie. La final au făcut poze cu porumbei albi!
Ziua mea... Fără sa știu!
Nu, nu e august! Doar ca astăzi s-a sărbătorit Sf. Anton de Padova, Ziua Crinilor! Și chiar am sărit într-un picior de bucurie. Pentru ca ani la rand am mers la biserica Sf. Anton din zona peninsulara. Insa niciodată nu m-am nimerit de ziua lui. Dar uite ca nimic nu e întâmplător.
Credința nu tine cont de religie!
Azi am fost parte dintr-un eveniment care inițial mi-a stârnit curiozitatea. Apoi am văzut cum religia aduna oamenii și stârnește trăiri. Cred în continuare ca este un singur Dumnezeu, doar ca firesc fiecare tine religia în care se naște!
Zâmbiți și iubiți!
No Comments