27 feb. Cezariana (partea a II a)
Promisiunea e mai rea ca datoria!
Am rămas datoare cu partea a doua (prima parte e aici)! Da plecam din postoperator către recuperarea in salon. De fapt urma sa stau într o camera cu băieții mei dragi, soțul și mogaldeata noua venita pe lume. Eu tot cu gândul la datul jos din pat. Ca, na! Dacă îți întra o frica în minte pana nu iese nu te potolești.
Super camera noastră! Numărul 207 a fost locul primelor noastre interacțiuni. Era luminoasa și cu geamul larg deschis, aveam impresia ca eram cazata la munte. Venea aer rece. Parca ușor, ușor tindeam către normalitate. Fără aparate și tensiometre.
Un mic amănunt...
Ah, da! Am uitat sa specific. În postoperator ai la brațul drept un tensiometru, pus de când intri pe ușa și pana pleci. El îți ia constant tensiunea și se umfla în pene când îți e somnul mai dulce. La cealaltă mana ești conectata prin branula la perfuzii și pe un deget ai pulsoximetru. În camera, doar un stâlp de perfuzii mai îți amintea ca ești în spital și patul tău care se ridica și se coboară.
Sonda și tratament de bebeluș
După ce m-au adus în camera mi-au scos sonda urinara și am trecut la chiloți de unica folosinta! Upgrade! Nu a fost dureros! Am făcut întocmai cum mi-au spus asistentele. Am tras puțin aer în piept și cât am clipit nu mai aveam sonda.
Eu, însă abia așteptăm să pot merge singura la baie și sa îmi pot tine puiul în brate. Sa fii pe picioarele tale, asta îți dorești după o operate de cezariana. Sa te verifici tu ca ești în stare sa faci lucruri singura, măcar pentru tine și bebelușul nou venit pe lume. Restul lucrurilor pot sa aștepte, intotdeauna!
Doamna care mia scos sonda mi-a pus ea și „lenjeria de unica folosinta” . Încă tratament de bebeluș. În camera cu mine a venit asistenta șefa și o doamna, îngrijitoare. Mi-au zis ca va trebui sa cobor din pat pana la vizita medicilor. Am fost servita cu o carafa mare, de apa
și mi au zis sa beau doua pe ziua respectiva. M-au lăsat sa ma bucur de apa, ca o ratusca! Dar aveam o foame de lup.
Vedeam mâncare, peste tot!
Doamna îngrijitoare mi-a adus tiptil un iaurt și doua felii de paine prăjită. Cea mai gustoasa mâncare din ultimile ore! Vis!!! Parca aveam un curcan de mâncat. Nu vreau sa ma gândesc ce senzație trăiesc cei operați de micșorare de stomac. Satioasa mancare, parca mâncasem la cel mai bun restaurant. După atâta vreme nemâncata era arhisuficient.
Hai jos din pat!
Coșmarul meu, în gânduri! În realitate doar am coborât din pat. Cine spune ca mintea e cheia multor frici, știe ce spune. Frica pleacă din creieras, nu din certitudini! Asa ca, fără temeri, în orice!
S-au întors doamnele mele! Asistenta și doamna îngrijitoare sa ma ridice din pat. A apărut o urgenta și am rămas doar cu doamna îngrijitoare. Era o doamna blândă, și micuța. Ea mi-a zis ca să o așteptăm pe doamna asistenta sa se întoarcă. Insa, eu am rugat-o ca dacă tot a venit sa ma coboare din vișin, pai sa ma ajute sa cobor, ca trebuie. Cred, nu știu sigur, dar poate ii era temea femeii ca pic. Și nu sunt vreo silfida, atarn ceva la cantar. Și poate de acolo ezitarea ei. Dar insistentele mele au făcut-o sa ma ridice. Mai întâi la marginea patului, în fund. Parca o vad și acum ca ma întreba dacă sunt ametita și eu ii ziceam doamna, doar foame îmi e!
Apoi am pus piciorul în pământ și aia a fost. Ușor ca bună ziua. Primul drum, spre baie. Apoi am deschis geamu sa intre aer curat. Ma bucuram de aer de ziceai ca sunt la munte. Alta viata. Pe picioarele mele. Doar ca simțeam operația și îmi era teama sa nu se „rupă” ceva! Ah!! Da! Sa nu stați cocoșate! Nu aveți de ce! Trebuie sa va gândiți la voi, ca va faceți rău coloanei și la bebe sa aibă o mămică dreapta, nu garbovita. De la operație aveam tendința sa ma aplec în fata, dar m am zărit într o oglinda și m-am corectat.
Când a venit asistenta șefa m-a găsit bine și fericita ca nu s-a crăpat pământul sub mine.
Am băut, am mâncat!
Îmi așteptăm soțul sa vina! Sa își vadă prințul! Piticul nostru era o mica sarma din pasta de zahar. Asa părea înfasat. Soțul fusese instruit de medicul meu sa ma ajute cât mai puțin ca să ma obișnuiesc cu bebele. Știa ca acasă va trebui sa fac tot ce are nevoie fără menajamente.
Cum a fost mâncarea?
Romanului sa ii dai sa mănânce! Cafeaua și sucul sunt opționale! Ei, aici nu sunt opționale. Aici sunt gustoase. În prima faza ca pentru oameni care doar ce au suferit o operație și apoi pentru unul care trebuie sa prindă puteri.
La prânz știu ca prima ciorba a fost strecurata. Supa limpede, dar am avut și fripturica. Bun! Cea mai buna mâncare de spital, bine la privat. Dar, sincer statul ar trebui sa ofere de 2 ori meniul oferit de privat la cati bani ne opresc în fiecare luna… În fine. Asta e o alta discuție, interminabila.
Am stat doua nopți în camera noi cu bebe și chiar ne-am simțit ca în concediu. Doar ca am plecat cu un suvenir pe viata! Un bobocel de om, mic, pe care nu știm încă cu cine sa îl asemănam dintre noi. Un omuleț, care ne-a schimbat viata și somnul! Nu pot sa ma abțin sa nu zic. Ivy catering ne-a adus zilnic 3 mese gustoase și cu desert. Mai ceva ca la mama acasă. Mâncarea de 5 steluțe, dar pentru mine painicile alea sunt fenomenale. As manca zilnic, pâinea aia. Prea buna și prea rar de găsit. Deci nu aveți de ce sa va faceți griji de mâncare.
Confort?
De condiții, nu mai zic! Ca la hotel. Și sincer când naști chiar ai nevoie de condiții. Patul meu, de spital, dar comod și baie cu tot ce vrei sa te igienizezi ca omul. Televizor, ca acasă și aparținătorul poate sa doarmă în fotoliu extensibil. Doar pandemia pune restricții, ca nu poți pleca din clădire din moment ce te-ai cazat cu pacienta, dar în rest. Nimic de comentat.
Despre personalul medical, doar de bine!
Ca să înțelegeți de ce zic asta va spun ca aveam la cap, lângă carafa de apa o mapă cu numere de telefon și un telefon. Și pentru fiecare problema apărută, schimbat de scutec, lapte sau pentru orice alta problema aveai un număr de telefon la care sunai și venea cineva în ajutor. Este foarte important ca în primele zile, cineva cu experienta sa îți spună ce sa faci cu bebe ca să nu intri în panica. Sa îți arate ce nu știi. Si sa pleci acasă cu un minim de baza. Acasa nu mai ai pe cine sa suni sa vina repede în ajutor cu soluția.
Treaba cu alăptarea!
Am văzut dezbateri despre alăptare. În cazul meu a venit o doamna, care era pe aceasta nișă asta și mi-a zis cand îl pun la san sa o chem sa vadă dacă îl atașez cum trebuie. Ideea a fost ca odată pus, ventuza mea a început sa suga struna. Nu zic acum, ca e ușor. Cazul meu a fost unul fericit, în prima faza. Când am ajuns acasă, m-a ajuns și furia laptelui din urma! Și simțeam cum făcusem operație de mărire de sâni peste noapte și ca nu pot scoate laptele. Acasa am apelat la un specialist în lactație. Nu mai aveam numerele de telefon, v-am zis!
Medicii care m-au operat au trecut amândoi sa ma vadă și ne-au urat toate cele bune și frumoase pentru piticanie.
Cand e frate lângă frate
Nu m-am apucat de manele, ca dacă ma apucam ma vedeați bogata pana acum! Dar sunt oameni de admirat și sunt și frați. Medicul meu, Zisu Mihai și m-a operat alături de fratele sau, Zisu Andrei Nicolae. Ii recomand din suflet și cu tot dragul. Mămică lor trebuie sa fie foarte mandra cu asa băieți! Acum ca sunt mama de băiat, ma moașe suntem noi, nu copilașii!
Asa ca din punctul asta de vedere nu te simți neglijat și nu ești tratat ca pe făraș! Din contra, te simți protejat, în siguranță și sincer, puțin răsfățat! Dar se merita, ca după ce ajungi acasă o sa îți fie dor de răsfățul din maternitate.
Creșă din prima zi de viata!
În prima noapte noi l-am ținut pe pitic cu noi în camera! Pana la 3 dimineața, când doamna asistenta, care venea cu suplimentul de lapte ne-a întrebat dacă nu vrem sa îl ia la creșă. Cred ca fetele noastre vorbeau mai mult decât gurile. Frica de a adormi și sa nu pateasca ceva și laptele, inițial insuficient ne-au făcut sa putem dormi și noi 3 ore cât a stat la creșă.
Da! Pe timpul nopții pana la 6 dimineața, bebelușii pot fi lăsați la creșă. Tocmai ca mămică și aprtinatorul(tatăl sau bunica) sa poată prinde puteri pentru timpul zilei.
Curățenia?!Luna tot!
Nu, nu exagerez! Curat și iar curat. Asa cum ar trebui sa fie orice spațiu dedicat actului medical. Doamnele de la curatenie încercau sa fie cat mai discrete posibil, sa nu te simți stânjenita de prezenta lor.
Bebele nu are manual de utilizare!
Cred ca ar fi o treaba! Sa dai la pagina X pentru urletul Y!!! Dar realitatea e alta și bebelușii difera, ca degetele noastre. Nu seamănă unul cu altul, chiar și gemeni dacă sunt.
Am avut parte și de o baita și o igiena a bebelușului ca să vedem cum se fac toate. Doamna doctor pediatru a fost de doua ori în control la el. Si ne-a scris și o rețetă cu tot ce are nevoie un bebeluș pentru primele saptmani de viata. O mare parte pe aveam luate deja, ca le pregătisem sa fie!(defect profesional)
Toate pana la bani!
Cât dai atâta face! Aveau bătrânii o vorba. Bine ca noi dam la stat bani cu nemiluita și nu ne bucuram nici măcar de știri ca investesc în spitale, dar sa ne bucuram noi de ele? Din contra vedem dezastre… Alta poveste…
Revenind la nașterea mea la privat. Stiu ce urmează sa ma întrebați, prețul! Sunt la vedere pe site-ul maternitatii. Ce-i drept nu este o suma la îndemână, dar sunt și metode de rate sau asigurări. Nu m am interesat cum și ce fel, dar o puteți face, dacă va tentează! Eu nu investesc bani în lucruri de care nu am nevoie. Dar în sănătatea mea și a familie tot timpul voi încerca să sacrific o talele și pantofii pentru un act medical demn, respectat și în siguranță.
Dacă as repeta experienta?
Da! nu știu dacă ne mai rezerva Dumnezeu o minune sau cea pe care o avem deja va fi singura. Insa, dacă as mai avea un bebe, tot asa as vrea sa fie!
Primul... scutec schimbat!
V-am promis ca va spun despre primul scutec schimbat. Da! Nu va imaginați ca știm sa infasam. Habar nu aveam niciunul și nici acum nu știu. Nu e mare inginerie, dar nu s-a prins de noi. Asa ca, în spital era schimbat de asistente. Și într-o seara hai soțule sa dezbracăm băiatu sa îl schimbam de pampers. Ca dacă nu îl mai putem împacheta le chemam pe doamne.
Zis si facut
Pe zi îmi luasem o camasuta cu dungi, noua, pregătită pentru filmarea băitei. Și am rămas cu ea. Mare greșeală. Am desfasat ursulețul și desfăcut pampers ul. Al meu i-a ridicat piciorușele și atunci a început o avalanșă cu stropi, care au ajuns fix pe pieptul meu. Ziceai ca e muștar, doar ca bătut cu stopi, ca atunci când varuia mama cu mătușa. Și soțul meu ma avertizase ca băieții se pisa cu bolta. Ei, Doamne dar are 2 zile cum asa? E prea mic! Da, nici nu am terminat fraza… Ca s-a întins muștarul! Peste caca, niște pipi! A fost inaugurarea mea ca mama! Botezul ca mama!
Atenția conteaza!
Printre altele am primit și doua punguțe cu cadouri pentru bebe și pliante despre îngrijirea bebelușilor. Foarte drăgut gestul. Eu zic mereu ca orice atenție împachetata frumos e de apreciat. Ideea e ca a fost mai bine decât am visat. Nu am născut natural, motivat! Dar am trăit o experienta frumoasa!
Zâmbiți și iubiți!
No Comments