

18 apr. HRISTOS A ÎNVIAT!
Sărbătoarea Pastelui sa va aducă lumina!
Indiferent cum te-am cunoscut sau de unde ma știi, tu sa ai lumina în suflet.
Poate suna puțin plastic, dar sunt mulți oameni frumoși, dar fără iubire de semeni.
Tu sa ai lumina în suflet! Și azi chiar dacă îți aprinzi singur o lumânare, candela sau timid ai luat-o de la vecinul, sa îți lumineze viata!
Priveste spre cer și crezi în Dumnezeu. Pentru ca El le-a făcut pe toate.
Și dincolo de toată grija ce o porți pentru tine și familia ta, în perioada acestei pandemii este Dumnezeu. Și fiecare din noi avem o soarta și un destin. Nu te lasă asa ușor intimidat de frica, dar nici nu te juca cu norocul.
Sa fie un Paște liniștit!
Fără familie, viata e trista, dar o sa treacă și o sa ne bucuram de toate revederile, ca supraviețuitorii din Titanic.
Cât despre Paște…
Paștele mereu a fost în mintea mea o sărbătoare mai riguroasa,prea serioasa pentru inima mea cu basme.Știu ca trebuie sa te gândești la învierea naturii. Și la tot verdele ce răsare pe câmpii și cât vezi cu ochii în jur.
Ca o babuta, din copilărie.
Însă eu am rămas marcata de seriozitatea și profunzimea rugăciunilor. Ideea morții nu m-a liniștit nici cand ma gândeam ca urmează Învierea.
În copilărie universul meu, în afara de școală era biserica.
Copil fiind am cantat în strana bisericii pana la 14 ani. Și pot sa zic ca învățasem toate rânduielile.
Dumnezeu sigur are portativ!
Totuși, când ma gândesc la Inviere și Paste în mintea mea suna Prohodul!
Parca aud cum canta corul de oameni și îngeri pentru Dumnezeu.
Când eram mica, din toate vocile din strana bisericii, vocea bunicului meu ma făcea cea mai mandra. Avea o vocea puternica. Și îl recunoșteam dintr-o mie.
Atât de mult îmi plăcea muzica, ca noaptea visam cum cantam tot felul de cântece religioase, dar pana dimineața uitam orice vers.
Crescuta cu frica de Dumnezeu
Când eram mica țineam toate posturile. Si la sfârșitul lor ma spovedeam și imprataseam.
Urma seara de Inviere și provocarea de a aduce Lumina Sfânta în casa.
Apoi ma întorceam sa stau la slujba pana spre zori.
Dimineața Pastelui, mama sau mamaia( acum depinde unde dormeam) imi punea într-un lighenus oua roșii și ma spălăm pe fata. Apoi îmi frecam obrajii cu ouăle roșii și îmi dădea bani.
Asta era un fel de iepuraș.
Oricum îmi mai făceam eu un cuib din iarba verde și așteptam să pice un cadou pentru care bătusem tobă cel puțin o luna înainte.
Tradițiile merg mai departe, la fel ca și viata!
Sa aveți un Paște liniștit, chiar dacă sunteți izolați în case. Important este sa avem speranța și credința în Dumnezeu și în noi.
No Comments