27 feb. Cezariana mea
Acest aritcol este pentru mamicile care sunt pe ultima suta de metrii cu sarcina. Nu este un indemn la cezariana si nici nu contest nasterea naturala. Totul in viata este o alegere sau o necesitate. Initial am optat pentru o nastere naturala. Doar ca sunt si alte probleme care m-au impedicat sa ma bucur sau nu de acest miracol al nasterii. Cezariana mea a venit ca o necesitate pentru ca el si eu sa fim sanatosi si impreuna dupa venirea lui pe lume. Am scris aici experienta mea, in ceea ce priveste cezariana si cum am privit eu lucrurile. Doresc tuturor parintilor sa aiba copilasi sanatosi, iar viitoarelor mamici sa se gandeasca la ele si bebelusii ce urmeaza sa vina pe lume. Nu este important cum vine bebe pe lume, ci sa vina sanatos si sa aiba o mamica apta pentru dragoste. Sper sa va incurajeze pe cele care urmeaza sa va intanliti bebele in curand! Va urma si partea a doua a aritcolului. Sa va fie de folos!
A venit și ziua marii întâlniri!
După lungi așteptări si gânduri a venit ziua sa îmi întâlnesc băiatul! Pai și nu oricum! Eu eram în garda de vreo 3 sapt. Așteptam…Sigur o sa se hotărască el sa vina! Inițial pe Zen, asa cum ma știți și cu încredere în Dumnezeu și medici. Doar ca ma presa gândul trombofiliei și teama ca ar putea păți el ceva… Asa ca la 40 de sapt fără o zi mi-a fost recomandata cezariana.
Da! Nu va închipuiți ca am sărit într-un picior de bucurie! Nu am uitat etajul la care stau, complicațiile unei cezariene și faptul ca recuperarea nu e mereu ușoară! Dar gândul ca puiul va fi bine, merita tot! Mai ales când trecutul nu e tocmai roz și simțeam ca trebuie sa îl pun pe primul loc, ca pe cel mai prețios omusor și totul depinde de decizia mea.
Fa rai din ce ai!
As fi vrut sa fie alta povestea, cu o naștere ca în basme. Cu tot tacâmul, dop, apa, dilatație, greutate care sa fie tolerata ușor de organism și expulzie ușoară! Frumos, nu? Ei, asta va doresc tuturor! O naștere de poveste! Eu… Mi-am făcut o naștere de poveste din ce aveam la îndemână! M-am trezit cu zorii… Oricum nu pot sa zic ca am dormit… Și m-am aranjat puțin, chiar dacă el nu vede decât la doar cativa centimeterii. Peste ani sa vadă ca l-am primit ca pe o mare sărbătoare! Mi-am luat cea mai floricioasa bluza și m-am rugat în gând! Ah, da! M-am dat cu sclipici, praf de zâne! Cum zic eu! Pentru ca noi, femeile, dincolo de profesii, de maini de fier și guri mari, avem suflete care cred în povesti. Ca nu vrem sa le arătăm toate, partea a doua. Eu iubesc și acum păpușile și buclele.
Revenind!
Am ajuns la clinica cu ursulețul meu, încercat de emoții! Noi facem totul împreună, zici ca suntem mana stânga și mana dreapta, de acolo uneori și dependenta unuia de celalalt. Emoții?! Nu știu ce sunt alea, sigur!Sau poate intru intr-o stare de plutire cand am emotii si devin visatoare si increzatoare in Dumnezeu. De asta spun ca nu am emotii. În schimb am vrut sa trăiesc frumos momentul acestei mari intanliri. Cu lacrimi inodate in gat ne-am pupat si am zis ca ne revedem trei. Stiu ca el mi-a zis sa ii zic daca am nevoie de ceva, oricum nu avea voie sa paseasca in clinica. Pandemia, bat-o vina! Dar oricum urma sa fie anuntat cand se naste bebe, de catre fetele de la receptie.
Nu am lasat nimic sa îmi umbrească fericirea!
Asta puteți face și voi! Ploua? E frig? V-ați îngrășat?! Hai, zău! Tu aduci pe lume un omusor ca tine! Un puzzle genetic, o inimioara ce trebuie alintata și un caracter ce trebuie educat. Nu va mai încurcați în stereotipuri!
Bun… Am ajuns în recepție, mi-am dat acordul pentru toate cele, semnături și toată nebunia. Eram prima pe lista! De la cea care nu mai năștea, acum aveam prioritate. O doamna drăguță mi-a luat papornita și am mers la vestiar.
Jos textila!
Eu speram măcar sa rămân cu șosetele cu flori… Fără gladiole ca nu e cazul… Am primit o rochiță de cenușăreasa, albastra cu șnururi pe parti, cred ca știți la ce ma refer și papucii de lac erau ca la hotel, doar ca fara toc. Doar era prima vacanta pe anul asta. Dupa ce m-a echipat de bal, m-a condus doamna la blocul operator. I-am zis si dansei, ca eu nu simt ca merg sa aduc un bebe pe lume. Si ea a inceput sa rada ca ea sigur nu naste.
Din ce in ce mai aproape!
Bun.. Am urcat doar cu telefonul și actele. Mi-au măsurat bătăile inimii lui bebe, mi-au pus o floricica de branula, test de antibiotic, apoi pe rand o doamna care m-a întrebat de filmare, o alta de bebe și ce boli mai am. A venit și medicul meu, Zisu Mihai sa ma asigure ca sunt pe mâini bune și sa nu am emoții. Apoi, alta doamna m-a condus la blocul operator.
Pas cu pas catre cel mai dulce glas!
Aici m-a așteptat o super doamna doctor anestezist, care a stat la capul meu și cu care am tot vorbit. Am avut și un radio care mergea ușor. Asa, parca se aliniau stelele cu starea mea! Cel mai frica imi era de anestezie. A fost prima mea interventie si cea mai importanta de pana acum. Teama de durere, frica adunata din povestile altora. Insa am simtit ca Dumnezeu e cu mine si am fost mai increzatoare ca oricand. Doamna anestezist m-a rugat sa trag cat mai tare de coloana in fata, sa se arcuiasca spatele si o alta doamna ma sprijinea in fata ( i-am spus sa se tina bine ca sunt putin plinuta). Am simtit cand m-a dat cu betadina si chiar am glumit pe seama asta! Apoi nici nu am respirat si nici nu am clipit. Da a urmat anestezia. Si imediat am simțit cum s-a încălzit tot spatele si nu imi mai simteam picioarele. Ziceai ca sunt în Tom și Jerry și mi-a dat cineva cu oala în cap! Mi-au ridicat paravan și au început forfota pregătirilor, vedeam cum cineva îmi ridicase un picior și nu simțeam, dar era al meu. Am simțit cum ma dadeau cu betadina pe burtica! Totul pregatit pentru venirea puiului de om. Daca el nu s-a sinchisit sa iasa, a trebuit sa fie scos.
Doi medici profesionisti si sufletisti
Apoi au venit mâinile mele de aur. Cele doua perechi de mâini dibace ce mi-au scos puiul la suprafață! Am simțit o presiune, ca piticul a ocupat ceva. Medicii au foarte drăguți si au glumit cu mine tot timpul operatiei. Mi-au spus ca „daca bebe este frumos seamănă cu tatal, daca este urat seamana cu soacra, iar de la mama ia tot ce e mai rau „. Dupa cateva clipe de linistite s-a auzit cel mai puternic plans de bebelus! Isi anunta venirea pe lume fiul meu! Luni, dimineata i-a trezit si pe cei mai adormiti din spital. Mi-au aratat mutrita proaspat scoasa din pantecul meu. Era ridat si negru. Initial in mintea mea nu s-a proiectat o imagine de printisor. Dar dupa ce l-au curatat doamenele asistente si l-au impachetat ca pe o sarmaluta si-a schimbat mufarina. L-au adus langa mine sa ii vad mutrita si sa il pup. A fost simpatic tare! A vrut sa fie simpatic pana la capat si a scos limba la mine, de parca nu il interesa ca l-am deranjat asa, in zorii zilei. Dupa momentul mult asteptat urma recuperarea. Doua doamne m-au transferat in alt pat si am plecat catre postoperator. Spargean gheata zilei, ipotetic, ca afara era cald. Dar v-am zis ca eram prima cezariana din saptamana.
Acum recuperarea in postoperator
In postoperator am nimerit un loc cu fata catre un televizor. Am primit si un pahar de apa cu pai albastru! Asa sa ma simt mamica de baiat pana la capat. Si imi era foame…Eu speram la ceva de mancare, dar eram consitenta ca nu o sa primesc. Doar ce fusesem operata. In schimb doamnele asistente mi-au hranit trupul cu perfuzii cu glucoza, solutie Ringer, mai un paracetamol, ketorol si vorbe blande! Conteaza foarte mult atunci cand esti ca o leguma sa ai parte de o vorba buna! Mi-au pus pe burtica gheata si o greutate. Iar doamnele ingrijitoare au avut grija de mine ca de un bebelus! Si imi era o rusine de imi venea sa intru in pamant. Cred ca le-as fi scos la cafea pe toate, la cat de dragute au fost.
Parada bebelusilor
La clinica in care am nascut, bebelusii isi viziteaza mamicile regulat. La trei ore ii vezi mufarina bebelusului si daca esti norocoasa si ai lapte il poti alapta cu succes. Cand au inceput sa apara carucioarele cu bebelusi, al meu era cel mai gălăgios! Se inconvoia și se rida tot. Ma durea sufletul de teama sa nu îl doară ceva și voiam sa ii smulg un rânjet… Avea ochii tristi si plansi.
Alaptarea, printre primele provocari ale vietii de mamica
Atatea pareri cu alaptatul de eram in stare sa nu se atinga nimeni cu alt lapte de bebele meu, doar al meu. Ei bine, cand vezi ca tie iti curge in picaturi si ca ii este foame copilului iti vine sa pleci pe jos pana la fabrica de lapte praf si sa ii faci un biberon. Uiti de punga urinara si perfuzii, uiti de parerile celor care iti ziceau sa nu ii dea cu seringa ca nu mai ia sanul. Ii dai doar sa il vezi linisitit.
Dacă am alăptat?! EI, NA! Aici nu va scriu povesti, ci experienta pe bune! Laptele curgea doar dacă îmi presam eu sanul! Organismul nu și-a dat seama ca bebe a părăsit cuibul și nu se declanșează toate ca la natural. Era un colostru, galbui, care curgea in picatura. A molfait si i-am stors niște picături, l-am răsfățat sa se simtă iubit și sa îl calmez, ca la cum nu a vrut sa vina natural, sigur simtea lipsa cuibului sau cald.
Sentimentul pe care toti parintii il traiesc
Cu siguranta toti cei care au copilasi isi amintesc momentul in care si-au vazut prima data copilul. Si in mintea lor s-au nascut multe intrebari si multumiri Lui Dumnezeu. Chiar daca nu sunt persoane credincioase, cu siguranta atunci s-a format o legatura cu o divinitate care sa ii apere pruncul de rele si fiecare parinte a devenit grijuliu, cu o teama de necunoscut.
L-am privit minute in sir si nu imi venea sa cred ce minuni face Dumnezeu! De unde ai venit tu sufletel? Mi-a topit inima cand in ultima vizita, in noapte i-am zarit un zambet. Abia asteptam sa ajung in camera in care urma sa raman doua zile sa il pot sorbi si mirosi pe toate partile. Am adormit în jur de 12 noaptea și m-am trezit pe la 2 jumate sa scriu… Asa simt. Nu îmi cere nimeni, dar știu ca sunt multe dubii cum sa naști… Și zic ca e o alegere a bebelușului inițial și apoi a ta! Partea a doua este aici!
Zambiti si iubiti!
Cristina SIMION
Posted at 16:33h, 20 ianuarie19……tu esti tot pe 19 , nu? Bine, alta luna.