30 oct. Mânăstirea Colilia
Să clarificăm un lucru! Iubesc viața și dacă aș vrea ceva mult, în afară de a-mi știi mămicile și tații sănătoși ar fi să îl pot lua pe al meu soț de mâna și să zbor în toate colțurile lumii. Să adun amintiri pentru mai târziu și dacă o să le uit, să mai arunc un ochi aici sau în fotografii.
Timp puțin, dorințe multe!
De bani nu vorbesc, că ne descurcăm. Atât timp cât suntem sănătoși să muncim, nu ne plângem! Eu sunt omul care ar vrea aripi să zboare zilnic și să cunoască oameni, tradiții și obiceiuri și să îmbrățișeze locuri noi cu zâmbete și voie bună. Și cum de ceva vreme nu ne au mai dus pașîi spre mănăstire am zis să mergem, sâmbăta. Da știu ce o să ziceți, că păgânii! Nu chiar ca ei. Doar că voiam să îmbină utilul cu plăcutul. După calcule pe GPS, trasee și mai multe mănăstiri am ales Colilia.
Cum ajungem la Colilia?
Mănăstirea este aproape de Constanța. Aproximativ 55 KM pe ruta Ovidiu-M. Kogălniceanu-Tirgusor-Cheile Dobrogei-Grădina–Mănăstirea Colilia. Drumul este bun, doar câțiva kilometri de la șoseaua principala este un drum cu pietriș până la așezământul religios.
Un trecut zdruncinat...
Povestea mănăstirii începe cu mult timp în urmă, pe vremea în care germanii locuiau în aceste ținuturi. Între anii 1901-1940 nemții au ridicat o biserica româno–catolică cu ziduri solide din piatră. Doar că după ce ei au părăsit așezarea, biserica a trecut în patrimoniu Bisericii Ortodoxe Române.
A fost folosită de locuitorii așezării până în perioada comunistă, când satul a fost propus la desființare și îngropat sub movile de moloz. După gospodăriile celor plecați a urmat rândul frumoasei biserici să fie încercate de buldozere. Și credință neclintită nu a lăsat să îi apară nici măcar o fisură în zidărie. Ce nu au reușit buldozerele au reușit oamenii să distrugă. Biserica părăsită a fost transformată în adăpost de ciobanii locului, iar clădirea a rămas fără uși, geamuri și acoperiș. Zidurile sfintei biserici au fost cele care nu au lăsat să fie ștearsă din peisaj.
Salvarea bisericii a venit de la patru maici, care și-au stabilit aici, în 2006 o obște monahală. Acestea au curățat biserica plină de ierburi și de gunoiul de grajd și ușor ușor totul a prins contur că într-o poveste cu final fericit. Din interiorul bisericii au fost scoase cincisprezece camioane de gunoi de grajd.
Astăzi biserica arată precum un cer senin plin de sfinți. E că o filă de poveste ce se întinde deasupra capetelor noastre. Parcă nu te saturi să o admiri.
Este un lăcăș primitor și rupt parcă din Biblia pentru copii.
Mănăstirea are două biserici, maicile au mai construit una mai mică pentru perioada mai rece, când numărul enoriașilor este mai mic. Sunt două bisericuțe frumoase, una de vara și una de iarnă. Biserica mare poartă două hramuri, Întrarea Maicii Domnului în Biserică și Duminică Tuturor Sfinților. Bisericuța de iarnă poartă hramul Sf. Marelui Mucenic Gheorghe.
În biserica cea mică găsim o minune a Maicii Domnului. Este vorba de icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu pruncul în brațe. În ziua de 20 decembrie 2010 a izvorât mir dumnezeiesc din veșmântul Mântuitorului. Acest mir s-a scurs pe iconostas și a format urmă unui tălpite, tălpita Maicii Domnului.
Inițial maicile au interpretat minunea că fiind piciorul Mântuitorului, dar în urmă analizei făcute de comisia trimisă de la București s-a constatat a fi tălpita Maicii Domnului. Icoană este în biserica și credincioșîi pun biletele în partea ei dreapta cu dorințele de suflet.
Recomand oricui locuiește în zonă și vrea să se roage și să admire muncă unor maici gospodine o vizită în orgada lor frumoasă! Maică Stareță are un suflet blând și milostiv, un om care îmi amintește de Moș Crăciun și bunătate!
Zâmbiți și iubiți
Oprea firica
Posted at 16:20h, 30 octombrieFrumoasă Mănăstire ! Doamne ajuta sa fim sănătoși! Se potrivește cu ochii tai Iulia …albastri, Albastrico ! Pupăm duulce . Doamne ajută sa fim sănătosi !
Ionica
Posted at 18:51h, 30 octombrieEste un colt de Rai. Domnul le a intarit pe maicute sa salveze biserica. E un loc atat de cald si primitor, iar maicutele painea lui Dumnezeu. Mi e tare drag sa merg acolo. Binecuvantat e locul si oamenii de acolo.