20 oct. Pe cai!!Spre Istanbul cu ganduri mari
Tagadam,tagadam spre Istanbul
Si ne-am mobilizat sa ajungem la Istanbul!Da!!Nu va imaginati de cand visez sa calc pe taram otoman. Nu e mare lucru,ca vorba aia ,doar sunt la doi pasi. Merg o groaza de constanteni si cumpara parfumuri,haine si alte cele de la vand mai scump. Nu e o destinatie. Nu as putea spune asta,pentru ca e aproape de noi. As spune mai degraba ca e un „must”sa ajungi la Istanbul atunci cand stai in Constanta. Pare la indemana initial drumul cu masina,dar pentru mine timpul e limitat si cred ca cu avionul castigi timp si pierzi bani.
Sa incepem istorisirea
Se iau doua familii, in care fetele sunt prietene si se alimenteaza masina. Se trezeste lumea de dimineata, atunci cand somnul e cel mai dulce si se incepe aventura. Da!!Noi am plecat pe noapte, pe la vreo 3-4 si afara era bezna! Acum vreo 6 ani voiam mult sa mergem la turci, de la atatea seriale turcesti. Citisem si de Cappadocia si multe review-uri despre arta negocierii la ei. Eram foarte dornica sa ajungem in Turcia. Intre timp mi-a scazut interesul pentru ca inima mea a fost cucerita de Andaluzia. Cine a fost pe acolo si vede la fel ca mine prin filtrul ochiul sau intelege. Cand Ioana mi-a zis daca ne-ar interesa ideea unei escapade la fratii nostri turci am raspuns afirmativ. Nu prea sunt genul sa zic nu plimbarilor, chiar daca eram foarte aglomerati cu nunti, botezuri si altele. Mai merita si sufletul ceva nou.
Ok,Ok ,dar cine e Ioana?
Ioana e suricata mea. Asa ne-am zis de pe vremea in care ne-am cunoscut. Am fost colege la aceiasi farmacie si dincolo de halat si recomandari suntem niste oameni foarte misto. La modul ca foarte caterinca,optimisti care fac han de necaz si au reactia aia de suricata la anumiti stimulti.
Drumul a fost lung…cel putin asa mi-a parut mie.Toni parca era o masinarie de condus.Ok cine e Toni?Toni este sotul Ioanei care a condus dus si intors pe traseu asta. Noi mai cascam in spate,mai inchideam un ochi,dar baietii cred ca erau ca la desene animate sau se credeau intr –o misiune din jocurile lor de pe Xbox. Erau ochi si urechi la drum
Cartiere frumoase la orizont!
Bun, treaba a fost buna! Am mers ca in povesti multe ore. Cand am inceput sa zarim niste blocuri inalte, superbe. Nu blocurile lui Mazare, nu blocuri cat toate blocurile lui Mazare intr-o singura cladire. Cartiere intregi amenajate in aceiasi arhitectura toate. Adica zona de blocuri, zone de case. Dar toate facute ca de aceiasi mama. Niciununa mai pestrita ca alta.
Agitatie si valuri de oameni pestriti
A inceput forfota! La intrare in Istanbul multe benzi, multe masini, multa rabdare. Doamne au turcii o rabdare ce nu am vazut vreodata in viata mea. La noi se luam demult la bataie daca era vreunul care sa blocheze drumul atata timp. Insa aici toata lumea statea, pe strazile principale blocate, ei asteptau.
Apropo sa conduci la ei in oras e o provocare. In cartierul in care am stat noi chiar era. Noi am stat in Sultanahmet. Era cel mai aglomerat plin de turisti si plin de vanzatori de detoate. Orice se vinde acolo!Incepand de la porumb si castane si pana la parfumuri din sacosa. Daca ai lasat o distanta de cativa centimetri intre tine si cel din fata ta in timp ce conduci sa fii sigur ca intra altcineva in fata ta. Pentru ca e ca si cum ii dai voie sa ti-o ia inainte. Noi am facut vreo 2 ore sau mai mult chiar,in Istanbul pana la cazare. Hotelul la care ne-am cazat am zis sa fie in zona turistica ca sa ne putem deplasa mai usor peste tot. Foarte bine gandit,dar prost gasit. Strazile lor, din cartierul asta sunt mici,in panta,cu piatra cubica si plina de masini pe stanga si dreapta. Adica soseaua e ca un trotuar mai lat. Strazi numai bune de plimbat,nu de cautat hotelul sau locuri de parcare.
Prin filtru meu…
Eu va povestesc tot exact asa cum mi-a ramas pe retina. Cu siguranta sunt o mie de pareri,dar fiecare filtram diferit straile,emotiile,orase,culori si gusturi,pentru ca suntem diferiti,din fericire. Dupa ce am coborat,urcat,invartit in cerc si am reusit sa ajungem la cazare ne-am gasit si loc pentru masina pentru zilele in care urma sa ramanem cazati.O parcare subterana in care masina era in siguranta cu 10 euro pe zi.
Grand Naki Hotel a fost locul in care ne-am cazat. Un hotel micut, placut, curat si cochetel. Un dormitor odihnitor, frigider in camera si seif. Punctul de atractie era dimineata micul dejun. Plin cu de toate…de la pepene si slata verde,la mezeluri si cereale. Puteai sa iti incepi ziua perfect.
Dimensiunile camerelor sunt mici. Majoritatea hotelurilor din zona sunt cu camere mici, adica nu foarte spatioase, dar cu tot ce ai nevoie pentru odihna, ca doar nu te cazezi sa stai in hotel, doar daca e la all inclusive. Noi venisem sa vedem Istanbulul si eventual sa ne mai luam cate una alta, nu sa ne facem una cu hotelul.
Seara, pentru ca s-a facut repede seara ne-am dus sa mancam undeva foarte aproape la Ortaklar Kebap Lahmacun. E o cladire cu multe etaje si au tot felul de tipuri de kebab si mancaruri din carne. Tinand cont ca noi am considerat lira turceasca cat leul, ca sa nu mai facem conversia in minte. Aici se manca ieftin. Era 18 lei un kebab la farfurie, apropo ei nu prea au kebab cu paine. Nu am vazut decat in lipie, ca shaorma noastra sau toate tipurile lor de kebab, Urfa, Adana,etc.
Urmeaza sa va spun si ce am vizitat si mai ales ce delicii am incercat pe taramul lui Suleyman!
Zambiti si iubiti!
No Comments