Absolvire

25 iun. Absolvire

Si au trecut 5 ani…

Facultatea asta mi-a luat pe o parte si mi-a dat pe alta. Mi-a furat ani din viata, pe care nu am cum sa ii mai recuperez, timpul este cel mai mare dusman al omului, iar cinci ani din viata reprezinta ceva vreme. Mi-a rapit timpul de familie , timpul pentru prieteni si timpul pentru mine. M-a transformat dintr-o cochetica intr-o grabita care arunca un tricou pe ea si il alege pe cel care nu trebuie calcat. Mi-a cifulit parul sau l-a prins intr-un coc de clopotica in varful capului, alungand buclele de odinioara. M-a ingrasat pentru ca am inceput un stil de viata nesanatos si alert. M-a facut sa ma trezesc in miezul noptii si sa ma gandesc unde merg cand ma trezesc, la munca sau la scoala. Mi-a sters de multe ori optimismul de pe chip, dar mi-a lasat sarcasmul.

Timpul limitat..

M-a transformat intr-un om fara timp si fara bucurii mici pe care le poti face in mod normal. Mi-a suflat din gandurile ca va fi mai bine, pentru ca ma gandeam ca azi, cand voi arunca toca, voi arunca si grijile! Din pacate nu se arunca tot, doar incercam! Si cred ca omul incearca la infinit, pana la sfarsitul vietii si cine stie ce o mai fi dupa… Cu siguranta mi-a furat si niste neuroni facultatea si odata cu ei amintirile pe care le-as fi putut avea alaturi de cei dragi. S-au anulat zile de nasteri, s-au amanat sarbatori, s-au taiat de pe lista evenimente sau chiar am uitat complet de ele.

Facultatea mi-a si dat!

Dar facultatea asta mi-a si dat! Mi-a dat cunostinte si mi-a largit orizonturi. M-a facut sa imi dau seama cum sa ajut. Asta mi-am dorit mereu si asa mi-a fost educatia data de parinti. Daca poti sa ajuti, ajuta! Daca nu mai bine stai deoparte. Este foarte important sa stii ca poti sa ajuti pe cineva, dar sa o faci constient si responsabil si nu impins de alte lucruri de la spate. Mi-am dat seama ca organismul nostru uman este asemenea unui ceas de mare precizie, la care daca o rotita nu mai merge cum trebuie, atunci toate se strica, asemeni unui joc de domino.
Am cunoscut profesori, care mi-au ramas dragi si profesori de care iti aduci aminte mai intai de materia lor si apoi de ei ca oameni. Cu siguranta fiecare din noi isi aminteste de doamna profesoara Negreanu care ni se adresa cu apelativul „ puisor ” sau cine nu s-a temut de examenul de biochimie? Cu totii am ramas cu amintiri frumoase si cunostinte necesare unui farmacist bun. Depinde de fiecare ce intelege prin bun si care parte o vede mai importanta.

Mi-am dedicat timp

Mi-a fost greu, eu chiar am simtit fiecare examen si fiecare colocviu la o intensistate foarte mare. Si de ce? Pentru ca vin dintr-un alt domeniu, unul al comunicarii si al palavrei. In care pixul, respectiv azi, tasta are o influienta puternica. Lumea mea pana la viata de farmacie era mai plastica, aveam loc de metafore, loc de sensuri giratorii in fraze. Insa aici nu exista loc de intors si e un pic mai rigid ca mediu. Un mediu in care nu m-am visat niciodata. Sunt de acord ca omul isi face norocul singur, dar uneori chiar nu tine de noi. In cazul meu am inceput sa muncesc si sa cladesc o cariera in domeniul farmaceutic. Si abia acum imi trasez mici idealuri. A zburat naivitatea in acelasi timp cu prima toca, aruncata acum sapte ani. Nu am fost un student exemplu, chiar nu sunt un exemplu bun. Clasic nu e intodeauna smart. Dar inca se mai poate invata clasic, asa cu pix si foaie, netehnologizat. Eu si inca cativa sunt dovada ca se poate incheia o facultate si acumuland.

Asa mi-am gasit fini!

Ce mi-a mai dat facultatea? O pereche de fini frumosi pe care in curand o sa ii cununam. Consider ca din toate bogatiile de pe pamant, oamenii sunt cele mai mari. Iar faptul ca din facultatea asta m-am ales cu oamenii care imi devin parte din familie ma bucura cel mai tare.
Mi-am facut cunostinte si relatii. Am gasit in colegii mei si oameni cu suflet, alaturi de care am ras, am plans si am colectionat amintiri. Nimeni nu-i perfect,dar toate sunt perfecte cand le vrea Dumnezeu. Facultatea mi-a dat curaj, dar un curaj nebunesc! M-a facut sa imi dau seama ca se poate orice. Trebuie doar sa vrei si sa nu te opresti la primul hop.

De la master la Facultatea de Farmacie…

Am intrat in facultatea asta ca pe o alternativa la un master. La insistentele mamei, care mi-a zis ca daca tot nu vreau master sa fac altceva. Si ma gandeam eu, ca in farmacie este un program de functionar. Asa imi parea la inceput. Acum ma umfla rasul! Pentru ca nu e asa deloc. Vedeam farmacia ca pe un loc, unde fetele lucreaza curat, imbracate intr-un halat alb de la 8 la 4.Si sunt libere in week-end si au timp pentru ele si familie. Asa m-a pocnit pe mine ideea unei astfel de facultati.
Iar dupa un gand scurt, mama care ma vede capabila sa mut si muntii din loc mi-a zis ca nu are rost sa dau la asistenta si ca mai bine dau la farmacie. Pentru ca prima intentie a fost asistenta. Aveam o medie de 9.30 la bac si nu trebuia sa mai dau examen ca sa intru. Si lasata de convingerea mamei ca pot, am incercat!

De la zero!

Nu va ganditi ca mai stiam ceva. Dupa cativa ani de litere se pusese un praf gros pe cunostintele mele de materii exacte. Am facut liceul cu profil matematica informatica, iar biologia era materia mea preferata! Eram cu mainile pe sus si cand nu mai stiam ce intrebare punea profesoara. Dar pe atunci nu imi doream sa stau inchisa intre patru pereti si „sa vand” medicamente. Pentru ca asta credeam ca face un farmacist. Atunci imi doream sa ajung un bun comunicator si un salvator de vieti. Sa scriu, sa filmez si sa ajut oamenii prin acest mediu, al jurnalismului de social. Viata nu a fost de acord cu mine si asta este o alta poveste.

Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din piata!

Dupa ce m-am decis eu sa dau la facultate am si plecat sa imi cumpar brosura pentu subiecte posibile la admitere. Sincer aveam o suma modica la mine, cea de la jurnalism fusese in jur de 15 lei. Dar cifrele aveau sa imi zgarie putin timpanul. 50 de lei bucata. Woww!!!Eu stiu ca e super la Ovidius. Pentru ca am fost in caravana pentru recrutare de noi studenti, in timpul primei facultati. Aceasta facultate se anunata inca de la inceput de a fi una nu tocmai la indemana oricui. M-am intors fara nicio brosura cumparata, erau doua, una la chimie si cealalta la biologie. Am descoperit o alternativa mai usoara de a le achizitiona si a inceput demersul. Demersul de a memora. Ma uitam la structurile chimice si imi venea sa plang.

Creierul face curat in informatii, fara sa stim!

In liceul eram un copil bun la chimie si daca ma trezeai in miezul noptii si imi ziceai o structura ti-o scriam intr-o secunda, iar acum aveam in oglinda chipul unui om care parca vedea pentru prima data niste formule chimice. Ori creierul meu s-a relaxat in asa hal ca a uitat tot, ori toate chiar au fost invatate mecanic.Si am invatat formulele ca pe imagini, mecanic si m-am distrat cu ele o luna de nu mai eu stiu cum. In ceea ce privea partea de biologie a fost mai dragut. Asta a fost ca mersul pe bicicleta, doamna profesoara Bobu mi-a pus radacini bune in liceu. A fost si admiterea! Emotii cum n-am avut niciodata, nici eu nu stiam ce fac! Stiu ca in ziua aia mi-am revazut o fosta profesoara de la litere si era mirata ca ma vede la admiterea la farmacie. Incepusem si eu sa ma intreb daca e bine ce fac. Nici nu stiti ce mare a fost bucuria si cum imi salta inima de bucurie cand regaseam din intrebari in foaia de examen. Am tocit. Da ca una cu ochelari d-aia borcanati .Si cand m-am vazut la afisarea rezultatelor ca am fost la jumatatea liniei am zis ca poate asa vrea Dumnezeu. O fi mana Lui pe undeva si am mers mai departe. Mi-am dovedit ca pot, cred ca asta a fost cea mai mare fericire.

Cand vrei, chiar se poate!

Acum ca s-au scurs anii si mai sunt doar cateva examene pana la linia final. Ma bucur ca am facut parte din acest colectiv. Ca am avut norocul de oameni buni si simpatici, ca am invatat sa pot sa ajut. Si poate printr-un vis pe care nu l-am avut ajung sa imi implinesc visul din prima facultate. Si voi ajuta oamenii aflati in suferinta. Pentru ca oamenii care pasesc pragul farmaciei incep fraza cu „Buna ziua! Am si eu o problema…” Iar multumirea cea mai mare de pana acum pentru mine a fost revenirile oamenilor pe care i-am ajutat cu recomandari. Sa castigi increderea unui om, prin profesionalism este o dovada ca ti-ai tocit coatele intr-o institutie buna si ca profesorii pot avea o multumire sufleteasca.

Multumesc!

Si trebuia sa ajung si la paragraful asta….Lista cu multumiri. Mi-ar trebui un pomelnic infinit. In primul rand ii multumesc Lui Dumnezeu ca m-a tinut sanatoasa sa pot duce aceasta facultate la bun sfarsit. Familia este linia unu de rabdare si cei pe care i-am neglijat cel mai mult.

Noi avem o familie mica, pentru ca eu si sotul meu suntem cate unul la parinti, dar ne-am taiat din drumurile catre casele parintesti si telefoanele s-au limitat la „suntem bine!”. Stiu vor spune multi, hai ca nu e chiar asa! Ba este! Decat sa iti incarci parintii cu probleme care oricum le rezolvi si dejai te stresezi tu, nu trebuie sa ii mai incarci si pe ei. Si eu sunt genul care daca nu am un feng shui bun mai bine nu vorbesc.
Ursuletului meu ii multumesc pentru sprijin! Cand ziceam ca nu mai pot imi amintea ca pot inca mult de acolo mai departe. Am facut de multe ori nopti albe impreuna, eu incercand sa inteleg lucruri.Si sa le memorez, iar el bucuros ca mai este cineva noaptea treaz cu el cat timp mai rula cate un program pe calculator. Pana si Aisha, sufletul nostru blanos era obisnuita cu grile, cursuri si laboratoare. Merita si ea o insigna, macar!
Drumul spre cunoastere si dezvoltare continua!

Zambiti si iubiti!