04 dec. Bunicii traiesc vesnic!
Dulce copilarie
Copilaria este cea mai frumoasa si rapida perioada a vietii noastre! In copilarie descoperim lumea, atunci incepem sa legam primele cuvinte si prietenii! Daca parintii sunt cei care ne educa.Si de cele mai multe ori nu au timpul necesar pentru a ne fi alaturi,bunicii profita de timp pentru a-l petrece cu noi. De multe ori la bunici „se pun coarne”,ei bine nu ar trebui sa fie unele de cerb, ca apoi are ce munci bietul parinte, dar un alint nu strica.
Rasfatul bunicilor
Din zori si pana in seara, bunicii ne ofera ce e mai bun! Ne fac lapte cu cacao si ne lasa la desene. Ne invata cantecele si ne implica in treburile casei cat sa ne tina ocupati, dar pentru noi e o joaca! Intr-un fel sau altul ei ne pregatesc de viata, dar cu inima blanda si nu pe graba. Sunt bunici ce nu pot fi uitati, in niciun fel! Oricat de bine ti-ar merge si oricat de fericita ai familia, un bunic plecat din lumea asta lasa un gol. Si nu e un gol ce poate fi umplut. Pentru ca el a insemnat mai mult decat un om plin cu povesti, dulciuri si brate ocrotitoare. El a insemnat temelia pe care ti-ai construit tu azi personalitatea. De multe ori cei 7 ani de acasa sunt si marca bunicilor.
Parintii primesc a doua sansa ca bunici!
Daca in tinerete nu au timp sa isi dragaleasca copii si sa ii iubeasca suficient, cand apar nepotii timpul sta in loc. Si atunci totul ticaie altfel. Devin cei mai buni tovarasi de nazdravenii si cei mai loiali prieteni. Iar daca soarta si genele, mai exact vor ca unii nepoti sa le semene mai mult. Atunci apare o legatura de nestramutat. Pe viata, chiar si dincolo de ea. Si uite asa iti intra in inimioara aia mica de copil, un om cu parul sur si dragoste in brate. Si increderea in acel om devine de neclintit. Asa se nasc povesti ale copilariei de neuitat.
Acum un an o bunica draga pleca spre cer!
Mi-am dat seama ca vine Mos Nicolae si anul trecut pe vremea asta primeam o veste trista. O bunica draga pleca la cer. Cand o bunica iti e bolnava crezi ca isi va reveni, ca sigur se intampla o minune si de maine e ca in copilaria ta. Doar ca, fara sa ne dam seama ei se sting, aici pe pamant, dar acolo sus se aprinde o lumina vesnica. Si ei devin cei mai mari ingerasi ai nostrii.
Mi-a rascolit sufletul si mi-am amintit de dragostea bunicilor pentru ca in urma cu un an, verisoara mea draga isi pierdea bunica ei speciala. Cu totii avem un suflet de care ne legam puternic in viata asta. Si nu ma refer la omul cu care ne intemiem familia si nici la parinti. Ci la cel sau cea care ne devine confident atunci cand abia facem primii pasi in viata. Se intampla sa mostenim de la unul din bunici trasaturi fizice si imprumutam obiceiurile lor. Ii copiem si ajungem sa credem ca ei vor trai cat lumea. Ca vor fi mereu cu noi, indiferent de anii ce trec.
Cum ne alinam dorul ?
La moartea bunicului, un om intelept mi-a zis sa imi amintesc tot ce m-a invatat el. Si sa duc mai departe pentru copii mei. Dorul se alina cu credinta si speranta. Cu gandul ca bunica, bunicul nu e departe doar ca nu il mai poti vedea. Nu mai este fizic, dar e acolo langa Doamne Doamne. Durerea din suflet se alina cu iubirea din brate. Cu o alta viata care asteapta de la tine iubire neconditionata si tie cineva ti-a oferit-o din plin. Asa e frumos sa ducem mai departe dragostea si sa ne amintim lucrurile frumoase. Sa ne rugam si sa ne gandim ca ne vad si ne vor fericiti!
Zambiti si iubiti!
No Comments