07 aug. Nasici de iubirici!
Am asteptat ziua asta cu multe emotii si mii de ganduri. Ne-am dorit din suflet sa facem lucrurile mai frumoase pentru finii nostri. Singurul mare dusman a fost timpul scurt pentru pregatirea tuturor lucrurilor ca naseala sa iasa bine. E mai dificil cand ai o viata plina si uneori ai face si noaptea zi, doar sa mai rezolvi niste lucruri.
Ziua de 7 are o insemnatate aparte pentru noi. Noi am facut nunta pe 7 octombrie, nasii nostri pe 7 iunie, parintii mei pe 7 octombrie in urma cu 28 de ani, iar acum finutii pe 7 iulie . Ne -am inarmat cu gandul ca ne vor taia toate apele, de caldura dar si de emotii. Pentru ca sunt emotii diferite. Esti martor al iubirii. Doi oameni aleg o alta familie sa le fie alaturi pe drumul lor in viata si e o onoare si o bucurie.
De la replica,”Ale ,daca te mariti eu te cunun!”si pana la altar zilele au zburat repede si spuneam mereu ,mai este destul timp pana la vara. Pana a venit luna, la noi luna asta a fost agitata si din cauza sfarsitului de facultate. Amandoua aveam examene lasate pe vara si surpriza! Nasa avea examen in ziua nuntii! Cum mai eram eu nasa cu amintiri de spus copiilor, daca nu trecem inainte prin pragul facultatii ?
Si a venit dimineata nuntii. La ora 7 eram instalata pe scaunul de machiaj. Georgiana, fata care s-a ocupat de machiajul meu a amestecat toate culorile si a facut cat mai multe glume ,doar sa imi destinda gandurile. Aproape ca nu ma mai gandeam ca urmeaza sa sustin un examen in doua ore. La coafoat a fost ca la maraton. Fiind o zi importanta pentru mine le-am cerut ceva mai mult decat as fi vrut de obicei, dar cand au auzit ca mai au decat 30 de minute m-au luat pe sus. Deodata in capul meu se ducea o lupta. Erau multe maini, intr-o parte se tragea de par cu placa, in alta se tineau suvite, undeva prin spate se infigeau agrafe si timpul curgea! Ma umfla rasul plansu la gandul ca nu ajung la timp sa mai intru in examen. Cu 10 minute inainte de ora 9 m-am ridicat de pe scaun si am plecat spre facultate, cu clemele in cap, cu jumatate de par coafat si cu Dumnezeu cu mine! Eram pe modul totul sau nimic. Dupa ce m-am vazut pe scaun cu foaia de examen am inceput sa scriu, tot ce am stiut la subiecte pentru ca nu aveam nimic de pierdut. Ma gandeam doar ca nu stiu daca se va face diferenta intre mine ,un student normal si unul caruia i se dicteaza in casca toata subiectele. A trecut si examenul si am putut sa ne luam hainutele de nunta si platourile si sa mergem catre casa parintilor de unde ne-au luat nasi. Am ales sa ne ia de acolo pentru ca era mai mult spatiu si evitam problema parcarilor, numarul mari de scari ( pana la etajul 4 tot sa urci cu tocuri de 12 cm) si faptul ca nu aveam inca casa terminata cum ne dorim.
La nunta noastra a plouat. In octombrie nu te astepti la vreme de bronzat, clar! Dar sincer, in iulie nu ne gandeam ca vor face oamenii dus rece ca in toamna. Insa cred ca Dumnezeu are un senzor si cand aude ca noi organizam un eveniment, El il inaugureaza si cu siguranta il binecuvinteaza cu ploaie! Si atat au apucat sa faca nuntasii, sa intre in casa si a inceput potopul! Mirele nostru era cu un ranjet mare si aranjat ca pentru cel mai important eveniment din viata lui. Exact ca un trandafiras, el oricum este inalt si subtirel, ar fi avut o cariera buna in modeling. Cred ca copilasii lor pot cu brio sa imbratiseze o cariera de genu,pentru ca si fina e o delicata. Bine bine,lumea intra si in afara de a-i invita sa serveasca din cele pregatite nu stiam ce trebuie sa fac exact. Stiam ca trebuie sa ii pun floarea si sa ii pun o bani in piept. Pe vremea cand eram eu mai mica asa vazusem si am zis totusi sa ii pun banconta in buzunarul de la piept. Nu suntem noi cu opulenta, sa se faca traditia! Sa se vada iubirea si sa radieze lumea de fericire! Bani oricum vin si pleaca!De la noi mai putin,de la Dumnezeu mai mult! Am facut o hora frumoasa pe parchetul din sufragerie, ca si la nunta noastra. Cred ca intr-un an o sa il schimbe daca o tinem tot asa!
Si am plecat spre miresica!Ma rugam sa iasa soarele din nori!Si chiar am ascultat melodia cu a iesit soarele din nori,ca poate poate chiar iese!Si cand ne-am aproapiat de comuna miresei noastre,ploaia era doar o amintire!Ne-a asteptat un alai frumos de oameni si un soare! Miresica noastra era ca o printesa! Am o fina frumoasa si in ziua nuntii a stralucit !M-au umplut emotiile,trebuia sa o gatesc si nu reuseam sa deschid trusa de machiaj! Cred ca toti avem stangacii cand sunt emotiile puternice. Mi-a confirmat asta finul meu, caruia ii tremurau mainile intr-un mare fel cand trebuia sa ii puna cercelusii finei.
Actele le-au scos acasa, in curtea in care a crescut de mica. Au aranjat totul ca intr-un colt de rai si cel mai important vremea a tinut cu ei! Au fost vedetele zilei, pe covorul rosu! Nasei lor i se afundau tocurile in gazonul ud, dar stati linistiti ca m-am tinut pe picioare. Dupa marele Da!S-a nascut o familie! Familia Matei Florin si Alexandra. Lumea a mancat ,a baut si a stat la umbra! Ca dupa atata ploaie la nasi si pe drum,era cazul la mireasa sa fie soare! Si acum nuntasilor le trebuia factor de protectie,nu umbrele! Ne-am luat cu hora si am uitat de turta miresei! Am rupt-o noi la placinte, intr-o alta zi! Ca sa fie traditia facuta! Asa ca cine mai sare peste un moment il poate reface si mai tarziu. In viata nu e totul perfect. Dupa hora, in care miresica noastra a pus flori in piept am plecat la biserica!
Tin sa mentionez ca a fost prima data cand am luat parte la o nunta catolica. Noi nu stiam ce avem de facut. La ortodocsi sunt diferite slujbele si eram putin in garda. Sa nu trebuiasca sa facem ceva si sa nu stim ce. A fost o nunta religioasa ca in filme. Mie mi-a reamintit scenele in care mireasa era dusa de tatal ei la altar si o fetita arunca cu petale de trandafiri! Viata bate filmul si ne bucuram ca am facut parte din poveste si ca facem mai departe in viata lor de familie.Orele au curs frumos si pastelat!Au fost juraminte spuse in fata Lui Dumnezeu si a celor dragi iar drumul in doi a fost binecuvantat de Dumnezeu. A urmat o petrecere frumoasa,cu dansul mirilor si momente surpriza! Petrecerea a tinut pana in zori si s-a mai continuat doua zile dupa,ca asa este si in basme!La noi se tin traditiile.
Toate evenimentele frumoase ne marcheaza in suflet si ne apasa pe butoanele fericirii, doar ca timpul se scurge si pune punct oricarui lucru din viata. Eu si nasul lor le dorim finalul frazei din toate povestile pe care le-au citit in povestile din copilarie ” Si au trait fericiti pana la adanci batraneti”!
No Comments