19 mai O mana de bomboane…

O mana tremuranda,intinsa cu un pumn plin de bomboane invelite intr un servetel.

Asta e imaginea zilei mele. Asa mi-am inceput ziua. Cu o doamna octogenara si o rugaminte.

Oameni si povesti.

Lucrez in farmacie si locul in care sunt acum e frecventat mai mult de oameni cu experienta de viata. Oameni ca noi,care s-au zbatut sa fie buni si sa faca ceva cu viata lor si a copiilor lor. Imaginea de acum nu e una la fel de motivanta ca cea a tineretii lor.

Batranetea bat-o vina!

Batraneata asta e frumoasa, daca in tinerete avem grija sa ne fie bine mai tarziu. Nici nu stiu cum sa zic. Unii se imbolnavesc chiar daca manaca sanatos si sunt un pic mai relaxati la probleme vietii, dar in acelasi timp batranetea poate veni cu boli neasteptate si celor mai grijulii. Te bucuri sa stii drumul spre casa si cum te cheama. Sa stii cine sunt oamenii din jur si daca ai luat pastilele.

E o imagine trista. Batranetea e o a doua copilarie dar nedorita si suparatoare atat pentru cel care o duce pe umeri cat si pentru cei din jur.

Si va povesteam…

A venit biata femeie la prima ora cum am deschis. Sa o ajut sa ii aranjez  pastilutele. Ca nu mai stie cum sa le ia. M-a si gasit pe mine,care pana avum am fost intr o farmacie de centru comercial si nu am avut pacienti cu o medicatie atat de bogata.

Rabdare si scris mare!

Si cu rabdare si scris mare am notat pe intelesul ei pe fiecare cutie sa inteleaga cand sa le ia si cat din fiecare.

Le-am asezat in cutia de pantofi in care tine cutiile de medicamente de sus in jos,de dimineata pana seara sa stie cum le ia.

Mi-a povestit in tot timpul asta cat de mult a muncit in viata ei si ca nu era asa. Ca ii mergea mintea brici si ca era cea mai buna la munca ei,dar ca acum ii vine sa isi planga de mila.

Timpul rapeste indemanarea!

Stiam ca si-a pierdut bastonul zilele trecute. Si spunea ca isi pierde gandurile,ca uita usor. Si mi-a si dovedit ca asa e.

Dupa ce am asezat medicamentele si le-am pus in cutie,oricat am rugat o sa ia bombonele inapoi nu a vrut. Am strans-o de mana si i-am multumit. Mi-a amintit de strabunica mea,Natalia!O femeie cu bucle albe.

La plecare batranica mea apus cutia pe verticala…toate cutiile alea s-au dus la vale. Asezatul meu…a fugit si el. Sper doar sa le ia cum trebuie si sa mai fie cat sa zambeasca!

Vremea nu iarta nici cea mai agera minte!