Ziua pe care o vreau uitata!

Ziua pe care o vreau uitata!

Scriu asta pentru ca m-a rascolit stirea despre mamica care a devenit inger pentru cei trei copilasi ai sai…

Se întâmplă des sa fim trimisi acasa!

Sunt multe cazuri si de cele mai multe ori avem noroc si trecem cu bine, insa in unele cazuri se ajunge la tragedii si nu se mai poate face nimic!

S-a intors sufletul pe dos cand am vazut cum indolenta ucide.

Acum imi strang copiii la piept si sunt o mama fericita, ca ii am alături sănătoși!

Insa in urma cu cativa ani, inainte de a deveni mama am trait o experienta nu tocmai fericita!

Nu imi place sa fiu compatimita si nici sa vad partea goala a paharului, dar din pacate sistemul medical da rateuri!

Si da, noi platim multi bani pentru sănătate!

DEGEABA!!!

Eram insarcinata in 9 saptamani, bucuroasa ca urma sa avem un copilas!

Primul!

Emotii, vise, planuri, sperante!

Off..
Greu si acum sa povestesc, dar au trecut niste ani si s-a sedimentat durerea! S-a tasat experienta asa bine in suflet, ca acum pot scrie ce a fost in inima mea.

Inainte de sarcina facusem toate analizele necesare pentru sarcina, mai putin cele de trombofilie.

Dupa ce am zis parintilor ca vor fi bunici, ca na, vazusem liniutele! Aveam eco-ul facut si vazusem „casuta” lui bebe, la control nu i se aude inima…

Nu mai era niciun bebelus si nici eu nu mai deveneam mamica!

S-a dedus ca sarcina e oprita din evolutie si ca se va elimina de la sine.
Mi s-a zis sa merg acasa si sa astept sa isi dea seama organismul meu ca sarcina nu mai este viabila si sa se elimine natural.

Am plecat acasa.

Am mers la munca, lucram in farmacie si stateam cu teama cum va fi cand se va declansa avortul spontan. Putea sa fie ca o simpla menstra sau urat, asa pana la genunchi, cu sangerari urate… Asa mi-a zis medicul respectiv.

Dupa o săptămână am fost din nou la control, medicul care ma vazuse initial nu era. Si m-a consultat cine era de garda.

Alt diagnostic…

Tin minte ca era vineri…
Si mi-a zis..
Ce aveti dumneavoastră e o tumoare…
Trebuie sa va gândiți ce faceti…
M-am albit..
Tumoare? Era sarcina…
Mergeți acasa si până luni va ganditi ce faceti!
Stiu ca am amuțit, Dragos era cu mine.
Ne-a trimis acasa..
Cu un diagnostic care mi-a dat viata peste cap si nicio rezolvare…

Am plans si m-am rugat…

A doua zi am mers la un cabinet privat pentru un consult si sa imi faca un chiuretaj sau tratament medicamentos!

Trecuse o saptamana si nu se declansase nimic…

Cum la un bebelus nu mai puteam visa…

Imi doream doar sa fiu sanatoasa!

Tin sa precizez ca aveam inima cat un purice, ma vedeam cea mai neputincioasa femeie…

Nu stiam unde am gresit, facusem analize, luasem suplimentele necesare!

In fine… Am inteles mai tarziu ca a fost o problema genetica. Și ca se poate întâmpla oricui…

Nu am crezut niciodata ca voi ajunge in situatia asta, dar viata iti da de toate!

Medicul la cabinetul careia am fost, nu doar ca este lipsita de empatie, dar tu ca pacient dupa ce ca vii sleit de teama si durere iti mai da si ea una în cap sa fie sigura ca nu mai simti nimic. Vorbesc plastic, nu mi-a dat nimeni in cap. Doar am fost tratata urat de un om in halat de medic!

Completasem in fisa de consultatie, la ocupatie ca sunt farmacist. Atat mi-a trebuit… In viata mea nu mi-a vorbit cineva atat de taios. ” Da, farmacist! Voi va credeti Dumnezei!”

Deodata in fata ei nu mai era un pacient, ci un om pe care isi putea varsa frustarile!
Cand i-am zis ca e prima sarcina, cu ochii in lacrimi… Mi-a zis ca plang aiurea ca ea a pierdut sarcina mare, nu asa ca mine…

Mi-a dat tratamentul de eliminare al sarcinii acasa…

O tableta a trebuit sa o iau in cabinet si restul tratamentul trebuia sa il iau luni dimineata. La ora 13 mi-a zis ca ma va suna asistenta ei sa verifice cum sunt…

Am trecut cu vederea comportamentul lipsit de empatie pentru ca speram in luminita de la capatul nebuniei in care ma aflam.

Voiam sa se termine totul mai repede si sa ma trezesc la viata mea frumoasa si colorata. La oamenii empatici si sa dau uitarii pagina asta neagra din viata mea!

Nu va povestesc cum a fost ziua de luni ca nu vreau sa sperii pe nimeni si nici sa pun pe tava chiar toata experienta. Cert este ca cel mai indicat ar fi sa aveti alături personal specializat, daca nu chiar in spital.

Ce va recomand dupa experienta asta?

Sa va alegeti medicul atent, nu pomul laudat dar nici la întâmplare! Medicul ales de voi trebuie în primul rand sa fie om, apoi medic! Atunci am mers la ghici, credeam ca toti medicii sunt la fel. M-am convins ca nu e asa!

Dadusem peste unul care ma vedea bolnava, ca am o tumoare ce mi-a umplut uterul si un altul care „a dat cu mine de pamant” in cea mai vulnerabila stare posibila, nu mai zic ca am platit regește pentru tratament si tratatie…

Au trecut ani si am cunoscut medici profesionisti si empatici carora le mulțumesc ca exista. Nu as mai accepta un tratament ca în trecut niciodata.

Experientele de genul asta te fac mai puternic si mai sigur de ceea ce meriti ca om. Cred ca acesti medici profeseaza si acum si nu cred ca si-au schimbat atitudinea fata de pacient…

Din pacate sunt si uscaturi prin padure, iar daca ai ghinionul sa dai de unul… Dumnezeu sa te apere!

Uneori asa e dat sa fie…

 

 

Iulia
iulia@filtrualbastru.ro
No Comments

Post A Comment