14 oct. Amintire de Sfânta Paraschiva
La mulți ani tuturor celor sărbătoriți azi și Dumnezeu sa ii ierte pe cei trecuți la cele sfinte!
Eu am pe cineva plecat acolo, sus, care în fiecare an de Sfânta Paraschiva mergea la pelerinaj!
Sa zâmbim puțin!
Povestioara mea nu este una sobra și serioasa, asa cum este sărbătoarea în sine. Asa ca va rog sa va descrețiti frunțile și sa citiți relaxați!
Despre cei plecați, doar lucruri de bine!
Bunicul meu a fost mereu pe picior de plecare! Când pleca la „ai lui”, cum zicea el, la Moldova, când ca voia sa meargă la mănăstiri!
Și în fiecare an de Sfânta Paraschiva, pensia ii aparținea în totalitate și pleca sa se caiasca pentru toate relele de peste an și noi ne bucuram ca al’bătrân, din familie se roagă pentru noi!
Se apropia perioada de pelerinaj și îl aud ca vorbea cu mamaia sa ii pregătească hainele pentru drum!
Era un tataie elegant, chiar dacă modest!
Bunicul era un om frumos, mereu elegant și cu o tona de colonie pe el! Chiar dacă a fost un om cu o singura mana, abia dacă realizai asta! Stătea mereu drept, purta mereu cămăși și se barbierea la doua zile! Ce sa zic? Un bărbat simplu de la tara, ordonat și dichisit! Ii plăcea sa cânte și sa povestească peripețiile prin care trecuse în viata! Însă cel mai mult i-au plăcut femeile!
Ce e frumos și Lui Dumnezeu ii place!
Acum Dumnezeu sa ma ierte! Daca citești aceste rânduri tataie sau cumva îmi sufli în ceafa când tastez, te rog eu sa razi! Oricum mai toate pretendentele tale sunt pe partea ta deja, asa ca nu supăr pe nimeni!
Cum ziceam, dichisitul meu își urmează calea către Sfanta Paraschiva, iar eu ma hotărăsc sa merg la cealaltă bunica a mea la Gura Dobrogei!
O bunica aranjata
Nu pot sa nu va spun câteva cuvinte și despre mamaia Alexandrina! Bunica din partea mamei mele încă trăiește și sincer s-ar fi potrivit de minune cu tataia, dacă s-ar fi cunoscut în tinerețe! Bunica este o femeie cocheta, căreia i-a plăcut sa se aranjeze și care a fost menajata de tataia Constantin mereu! La ea am văzut furoruri fine, de alea de îți alunecau mâinile pe ele și tot la ea am învățat cum sa îmi pun parul pe moate!
O toamna blândă, ca o copilărie nevinovata
Parca vad și acum… Era ozi de toamna calda și senin! Ardea soarele și parca bătătură era mângâiata de soare, mai ceva ca în plina vara!
Când încep câinii sa latre! Și din strada se zărește un bărbat în costum negru și cu pălărie! Mamaia iese în întâmpinare și mai că rămâne muta!
Eu, în camera de pe sala, copil curios ma uitam cine poate sa fie! Ce bărbat ii calcă pragul bunicii mele văduve?! Când zăresc mutrita de smerit a bunicului Zavate….mamaia îl așează la masa, făcuse tocana de cartofi și il asezase sa mănânce!
Nu a apucat sa ducă mâncarea la gura, ca i am sărit în gat!
-Gata pelerinajul?! Azi e Sfânta Paraschiva! Tataia meu amutise! Și acum, mare îmi dau seama ca nu știa ce sa îmi indruge!
– Dar tu ce cauți aici? Ma întreba el mirat de uimire, ca nu se aștepta să mă găsească acolo. (Ca să înțelegeți, în tinerețe au fost niște discuții între cuscrii și nu se mai văzuseră de la nunta părinților mei.)
Întrebarea mea curioasa venise după ce tataia ii spusese bunicii mele Alexandrina ca merge pana la Casian, la cineva în sat. Si pana sa îmi răspundă tataia, îmi zice mamaia!
-Are treaba la Casian, cuscru!
-Mergi la tanti Paraschiva?! întreb eu! Pentru ca știam de o tanti Paraschiva, pe care mamaia Aneta o răsplatea cu bunuri de ale gurii, în schimbul ajutorului prin curte!
-Nu, tataie! Venise prompt răspunsul bunicului meu! Am alta treaba acolo!
I-am zis ca nu îl cred, dar sigur o sa se bucure mamaia Aneta dacă aude ca a ajuns mai devreme de la Iași și mai ales ca merge sa ajute o femeie singura!
Și cu banii și cu adevărul…
Atunci mi-a dat tataia banii, asa ca de Crăciun! El nu îmi dădea bani, de fel dar acum era un fel de mita. Ca să nu mai zic nimic. Sa șterg ziua asta din minte! Doar ca, pentru mine mamaia Aneta era și este o oglinda, știa tot și nu puteam sa ii ascund nimic! Dar am luat și bănuții și i-am zis și bunicii, la revenirea mea acasă, despre întâlnirea cu tataia, din ziua de Sfânta Paraschiva!
S-a încheiat obiceiul!
Nu știu ce a urmat, dar cert e ca în anii ce au urmat nu a mai fost obiceiul de mers la Sfânta Paraschiva a bunicului. Ii rămăsese doar bucuria de a pleca la „ai lui”. Asta dacă ajungea acolo! Cert e ca la întoarcere ne aducea mezeluri și roșii!
Sub pretext bisericesc, dragoste de oameni!
Pentru fiecare ziua de Sfânta Paraschiva poate însemna o zi de smerenie, una de bucurie trupeasca sau o zi în care ne amintim de cei dragi! Depinde de fiecare cum privim lucrurile. Va doresc sa aveți mereu sinceritate și sa nu ascundeți de cei iubiți adevăratele sentimente!
Zâmbiți și iubiți!
No Comments